Dicționar de logică pentru BAC: 60 de termeni esențiali

Logica are un vocabular propriu, iar la BAC fiecare cuvânt contează: „contrară” nu e același lucru cu „contradictorie”, iar „valid” nu înseamnă „adevărat”. Acest dicționar de logică pentru BAC adună 60 de termeni esențiali din programă, de la termeni și definiții până la silogisme și argumentare, explicați scurt și exact, cu notația formală acolo unde e nevoie. Folosește-l ca recapitulare rapidă sau ca punct de plecare spre ghidurile detaliate.

Notații pe care trebuie să le știi

Literele vin din latinescul AffIrmo (A, I = afirmative) și nEgO (E, O = negative). Detalii în propoziția categorică: cele 4 tipuri.

Dicționarul de logică: 60 de termeni de la A la V

A

• Ad baculum: Sofism de relevanță: teza e impusă prin amenințare sau forță, nu prin argumente („Fii de acord, altfel…”).
• Ad hominem: Sofism de relevanță: în locul tezei este atacată persoana care o susține (caracter, interese, inconsecvență).
• Ad ignorantiam: Sofism de relevanță: o teză e declarată adevărată pentru că nu s-a dovedit falsă (sau invers).
• Ad misericordiam: Sofism de relevanță: apel la milă în locul dovezilor relevante.
• Ad populum: Sofism de relevanță: o teză e considerată adevărată pentru că o cred sau o practică mulți.
• Ad verecundiam: Sofism de relevanță: invocarea unei autorități necompetente în domeniul discutat sau folosirea autorității în locul dovezilor.
• Amfibolie: Sofism de limbaj produs de ambiguitatea construcției gramaticale a unei fraze („Am văzut-o pe Ana cu binoclul”).
• Analogie: Raționament care transferă o însușire de la un obiect la altul asemănător, pe baza însușirilor comune: A are a, b, c, d; B are a, b, c; deci probabil B are d. Concluzia e probabilă.
• Argument: Ansamblu de propoziții în care o teză este susținută de premise (temeiuri).

C

• Calitatea propoziției: Caracterul afirmativ (A, I) sau negativ (E, O) al unei propoziții categorice.
• Cantitatea propoziției: Caracterul universal (A, E) sau particular (I, O) al unei propoziții categorice.
• Clasificare: Operație prin care obiectele unei clase sunt grupate în subclase după un criteriu; trebuie să fie completă (exhaustivă), cu subclase care se exclud reciproc și cu un criteriu unic.
• Concluzie: Propoziția obținută dintr-un raționament, pe baza premiselor. Într-o argumentare se numește și teză.
• Contradicție: Între propoziții: raportul dintre A și O, respectiv E și I, cu aceiași termeni; nu pot fi nici ambele adevărate, nici ambele false. Între termeni: opoziție între doi termeni care se exclud și împreună epuizează genul comun („par” – „impar” în genul „număr natural”).
• Contrapoziție: Raționament imediat prin care se obține o propoziție cu non-predicatul ca subiect, prin obversiuni și conversiune succesive: SaP → P̄eS (contrapusa parțială) → P̄aS̄ (contrapusa totală). Nu se aplică propoziției SiP. Unele manuale vorbesc de „contrapusă” sau „contrapusa parțială/totală”.
• Contrarietate: Raportul dintre A și E cu aceiași termeni: nu pot fi ambele adevărate, dar pot fi ambele false. Între termeni: opoziție între doi termeni incompatibili care nu epuizează genul comun („alb” – „negru”).
• Conversiune: Raționament imediat care inversează subiectul și predicatul: SeP → PeS și SiP → PiS (simplu), SaP → PiS (prin accident/limitare); SoP nu se convertește.

D

• Definiție: Operație logică prin care se precizează conținutul (intensiunea) unui termen. Are două părți: definitul (definiendum), termenul care se definește, și definitorul (definiens), care îl explică. Forma tipică: prin gen proxim și diferență specifică.
• Diagramă Euler: Reprezentare prin cercuri a raporturilor dintre extensiunile termenilor (identitate, ordonare, încrucișare, contrarietate, contradicție). Se cere la Subiectul I, B.1.
• Diagramă Venn: Reprezentare prin trei cercuri suprapuse (S, M, P) pentru verificarea validității silogismelor: universalele se hașurează, particularele se marchează cu ×. Vezi diagramele Venn pas cu pas.
• Diferență specifică: Însușirea (sau însușirile) care deosebește specia definită de celelalte specii ale aceluiași gen.
• Distribuire: Un termen este distribuit într-o propoziție când propoziția se referă la întreaga lui extensiune. A: S distribuit; E: S și P; I: niciunul; O: doar P.
• Diviziune: Operație prin care extensiunea unui gen este împărțită în speciile lui, după un criteriu unic.

E

• Echivocație: Sofism de limbaj: un cuvânt e folosit cu sensuri diferite în același raționament. În silogism produce eroarea celor patru termeni.
• Entimemă: Silogism cu o premisă (sau concluzia) subînțeleasă: „Ion e om, deci e muritor”.
• Eroare formală: Încălcarea unei reguli de formă a raționamentului (ex.: termen mediu nedistribuit), indiferent de conținut.
• Eroare materială: Eroare care ține de conținut: premise false, irelevante sau ambigue, deși forma poate fi corectă.
• Extensiune: Mulțimea (clasa) obiectelor la care se referă un termen. Vezi intensiune și extensiune.
• Extindere ilicită: Eroare formală în care un termen nedistribuit în premisă devine distribuit în concluzie (a majorului sau a minorului, în silogism).

F

• Figura silogismului: Forma determinată de poziția termenului mediu în premise: F1 M-P / S-M; F2 P-M / S-M; F3 M-P / M-S; F4 P-M / M-S.

G

• Gen proxim: Cea mai apropiată clasă superioară în care este inclus termenul definit.
• Generalizare pripită: Eroare inductivă: concluzie universală trasă din cazuri prea puține sau nereprezentative.

I

• Identitate (raport de): Raport între doi termeni cu aceeași extensiune (ex.: „triunghi echilateral” – „triunghi echiangul”).
• Import existențial: Presupoziția că termenii propozițiilor universale nu sunt vizi. Doar cu ea sunt valide subalternarea (SaP → SiP), conversiunea prin accident și modurile Darapti, Felapton, Bramantip, Fesapo.
• Încrucișare (intersecție): Raport între doi termeni ale căror extensiuni au o parte comună, dar fiecare are și elemente în afara celuilalt („elev” – „sportiv”).
• Inducție completă: Raționament care, examinând toate elementele unei clase finite, conchide cert despre întreaga clasă.
• Inducție incompletă: Raționament care, pe baza unei părți dintre elementele unei clase, formulează o concluzie probabilă despre toată clasa.
• Inferență (raționament): Operație logică prin care din una sau mai multe propoziții (premise) se obține o propoziție nouă (concluzie).
• Inferență imediată: Raționament cu o singură premisă: conversiunea, obversiunea, contrapoziția, inferențele bazate pe pătratul opoziției.
• Inferență mediată: Raționament cu cel puțin două premise, în care concluzia se obține prin intermediul unui termen comun, ca în silogism.
• Intensiune: Conținutul unui termen: ansamblul însușirilor gândite prin el. Când intensiunea crește, extensiunea scade, și invers (raport invers între ele).

M

• Manipulare: Influențarea opiniilor sau acțiunilor cuiva prin mijloace care ocolesc sau exploatează judecata acestuia, de regulă fără ca el să-și dea seama.
• Mod silogistic: Combinația tipurilor de propoziții (A, E, I, O) din premise și concluzie, într-o figură dată (ex.: Barbara = AAA-1, Cesare = EAE-2).

O

• Obversiune: Raționament imediat care schimbă calitatea propoziției și înlocuiește predicatul cu complementul lui: SaP → SeP̄, SeP → SaP̄, SiP → SoP̄, SoP → SiP̄. Valid pentru toate cele patru forme.
• Ordonare (raport de): Raport între doi termeni în care extensiunea unuia este inclusă în extensiunea celuilalt („pătrat” – „patrulater”). Termenul cu extensiunea mai mare este supraordonat (gen), celălalt subordonat (specie). Apare și ca „raport de subordonare/supraordonare”.

P

• Pătratul logic al opoziției: Schema raporturilor dintre A, E, I, O cu aceiași termeni: contradicție, contrarietate, subcontrarietate, subalternare. Vezi pătratul opoziției explicat.
• Persuasiune: Influențarea cuiva prin argumente și dovezi prezentate transparent, cu respectarea libertății lui de a judeca.
• Polisilogism: Lanț de silogisme în care concluzia unuia devine premisă pentru următorul.
• Premisă: Propoziție din care, într-un raționament, se obține concluzia. În silogism: premisa majoră (conține P) și premisa minoră (conține S).
• Propoziție categorică: Propoziție care afirmă sau neagă un predicat despre un subiect: SaP (A), SeP (E), SiP (I), SoP (O).

S

• Silogism categoric: Raționament deductiv cu două premise categorice și o concluzie, construit din exact trei termeni: S, P și M.
• Sofism: Raționament greșit care pare corect, folosit adesea intenționat. Comis fără intenție, același tip de eroare se numește în unele manuale paralogism.
• Sorită: Polisilogism prescurtat, în care concluziile intermediare sunt omise.
• Subalternare: Raportul dintre A și I, respectiv E și O: dacă universala e adevărată, particulara e adevărată; dacă particulara e falsă, universala e falsă; în celelalte cazuri valoarea e nedeterminată.
• Subcontrarietate: Raportul dintre I și O cu aceiași termeni: pot fi ambele adevărate, dar nu pot fi ambele false.

T

• Termen: Cuvânt sau grup de cuvinte care exprimă o noțiune; are intensiune și extensiune.
• Termen complement (P̄): Termenul „non-P”: clasa tuturor obiectelor care nu sunt P. Apare la obversiune și contrapoziție.
• Termenii silogismului: Termenul minor (S, subiectul concluziei), termenul major (P, predicatul concluziei) și termenul mediu (M, prezent în ambele premise, absent din concluzie).
• Teză: Propoziția susținută într-o argumentare, pe care premisele o întemeiază.

V

• Validitate: Proprietatea unui raționament de a avea o formă care garantează că, dacă premisele sunt adevărate, și concluzia este adevărată. Nu trebuie confundată cu adevărul premiselor.

Tabelele pe care să le ai în minte

Distribuirea termenilor

Raporturile din pătratul opoziției

Modurile valide, pe figuri

F1: Barbara, Celarent, Darii, Ferio
F2: Cesare, Camestres, Festino, Baroco
F3: Darapti*, Disamis, Datisi, Felapton*, Bocardo, Ferison
F4: Bramantip*, Camenes, Dimaris, Fesapo*, Fresison
(* valide doar cu import existențial)

Pentru explicația fiecărui mod, vezi modurile valide ale silogismului.

Cum folosești dicționarul pentru BAC

În modelele oficiale (BAC 2025 și Simularea BAC 2026), Subiectul I verifică teoria prin grile, diagrame Euler și itemi adevărat/fals; Subiectul al II-lea cere pătratul opoziției, conversiunea, obversiunea și operații compuse; Subiectul al III-lea cere silogisme, diagrame Venn și reguli de definire. Termenii despre noțiuni, definiții, propoziții și silogisme sunt exact vocabularul acestor cerințe; pentru termenii din argumentare (inducție, analogie, sofisme, persuasiune), verifică programa de examen în vigoare pe subiecte.edu.ro. Pentru detalii despre punctaj, citește structura probei de BAC la Logică.