Entimema, polisilogismul și sorita

Entimema, polisilogismul și sorita sunt forme speciale ale silogismului categoric. Entimema este un silogism cu o parte subînțeleasă; polisilogismul este un lanț de silogisme; sorita este un polisilogism din care s-au omis concluziile intermediare. Toate se bazează pe aceleași reguli ca silogismul categoric obișnuit, doar că le întâlnești în forme „ascunse” sau „lungi”.

Entimema: silogismul cu o parte lipsă

Entimema este un silogism în care una dintre premise sau concluzia nu e formulată explicit, fiind considerată evidentă. E cea mai frecventă formă de argument în vorbirea de zi cu zi: „Nu pot să vin, am examen mâine” e deja o entimemă.

Manualele clasifică entimemele după partea care lipsește:

Cum reconstruiești o entimemă

1. Găsește concluzia. Caută indicatori ca „deci”, „așadar”, „prin urmare” (înaintea concluziei) sau „pentru că”, „deoarece” (după concluzie). Despre indicatori găsești mai multe în ce este un argument.
2. Identifică S și P din concluzie.
3. Găsește M: termenul din premisa dată care nu apare în concluzie.
4. Construiește premisa lipsă astfel încât silogismul să fie valid, de preferat cu un mod din figura I.

Exemplul de ordinul I, reconstruit:

„Andrei este minor, deci nu are drept de vot.”

S = Andrei, P = persoane cu drept de vot, M = persoane minore

[Nicio persoană minoră nu are drept de vot.]   MeP   (premisa subînțeleasă)
Andrei este persoană minoră.                     SaM
Deci Andrei nu are drept de vot.                 SeP

Mod: Celarent (EAE-1)

Exemplul de ordinul al II-lea:

Toate metalele conduc electricitatea.            MaP
[Cuprul este metal.]                             SaM   (premisa subînțeleasă)
Deci cuprul conduce electricitatea.              SaP

Mod: Barbara (AAA-1)

Propozițiile cu subiect singular („Andrei”, „cuprul” ca substanță) se tratează ca universale.

Epicherema

Unele manuale menționează și epicherema: un silogism în care una sau ambele premise sunt însoțite de propria justificare, de obicei sub formă de entimemă („Toți oamenii sunt muritori, pentru că sunt ființe vii; …”).

Polisilogismul: un lanț de silogisme

Polisilogismul este o înlănțuire de silogisme în care concluzia unuia devine premisă în următorul. Silogismul a cărui concluzie e folosită mai departe se numește prosilogism; silogismul care o folosește se numește episilogism.

Prosilogism:
  Toate vertebratele sunt animale.            MaP
  Toate mamiferele sunt vertebrate.           SaM
  Deci toate mamiferele sunt animale.         SaP

Episilogism:
  Toate mamiferele sunt animale.              (concluzia de mai sus, acum majoră)
  Toți câinii sunt mamifere.
  Deci toți câinii sunt animale.

Când raționamentul merge de la prosilogism spre episilogism (de la premise spre concluzia finală), polisilogismul se numește progresiv (sau sintetic). Când pornește de la episilogism și apoi își justifică premisele prin prosilogisme, se numește regresiv (sau analitic). Fiecare verigă trebuie să fie un silogism valid; dacă una e greșită, întregul lanț cade.

Sorita: polisilogismul prescurtat

Sorita este un polisilogism în care se omit concluziile intermediare. Rămâne un șir de premise în care predicatul uneia este subiectul următoarei (sau invers), plus concluzia finală.

Sorita aristotelică (progresivă)

Câinii sunt mamifere.               SaA
Mamiferele sunt vertebrate.         AaB
Vertebratele sunt animale.          BaC
Animalele sunt ființe vii.          CaP
Deci câinii sunt ființe vii.        SaP

Pornește de la subiectul concluziei. Reguli: doar ultima premisă poate fi negativă și doar prima premisă poate fi particulară.

Sorita goclenică (regresivă)

Animalele sunt ființe vii.          CaP
Vertebratele sunt animale.          BaC
Mamiferele sunt vertebrate.         AaB
Câinii sunt mamifere.               SaA
Deci câinii sunt ființe vii.        SaP

Pornește de la predicatul concluziei. Reguli inverse: doar prima premisă poate fi negativă și doar ultima poate fi particulară.

De ce aceste reguli? Sorita aristotelică se descompune în silogisme din figura I: prima premisă este minora primului silogism, fiecare premisă următoare este majora unui silogism din lanț, iar concluziile intermediare devin, pe rând, minore. În figura I majora trebuie să fie universală și minora afirmativă (vezi regulile figurii I). Așadar, doar prima premisă (o minoră) poate fi particulară; iar dacă o premisă din mijloc ar fi negativă, concluzia intermediară ar ieși negativă și ar trebui folosită ca minoră, ceea ce nu e permis, deci doar ultima poate fi negativă. La sorita goclenică rolurile se inversează, de aici și regulile inverse.

Exemplu cu ultima premisă negativă (aristotelică, corectă): „Unii elevi sunt sportivi. Sportivii sunt disciplinați. Cei disciplinați nu întârzie. Deci unii elevi nu întârzie.” Prima e particulară, ultima negativă: ambele permise.

Comparație rapidă

Greșeli frecvente

• Reconstruiești o premisă care face silogismul nevalid, de exemplu „Toți cei care n-au drept de vot sunt minori” pentru exemplul cu Andrei. Verifică modul obținut.
• Confunzi ordinul I cu al II-lea. Uită-te dacă premisa care lipsește îl conține pe P (majora) sau pe S (minora).
• Crezi că sorita e o înșiruire oarecare de propoziții. Fiecare premisă trebuie să aibă un termen comun cu următoarea, iar regulile pentru negative și particulare trebuie respectate.

Cum pot apărea la BAC

Formele speciale de argumentare silogistică fac parte din programă și pot apărea în itemii grilă sau adevărat/fals de la Subiectul I ori de la Subiectul al III-lea C: recunoașterea unei entimeme, identificarea premisei lipsă, deosebirea dintre polisilogism și sorită. Reconstruirea entimemei te ajută și la Subiectul al III-lea, pentru că îți antrenează exact abilitatea de a găsi termenul mediu. Pentru tipurile exacte de itemi, verifică modelele oficiale de pe subiecte.edu.ro.