Raporturile dintre termeni: identitate, ordonare, intersecție, opoziție

Raporturile dintre termeni descriu cum se raportează extensiunile (sferele) a doi termeni: coincid, una o include pe cealaltă, se suprapun parțial sau nu au nimic în comun. Sunt cinci raporturi de bază: identitate, ordonare, intersecție, contrarietate și contradicție. Ultimele două sunt adesea grupate sub numele de raporturi de opoziție. Dacă nu ești sigur ce este extensiunea, citește întâi intensiunea și extensiunea termenului.

Cele două mari grupe de raporturi

Primul criteriu este simplu: au cei doi termeni măcar un obiect comun în extensiune?

• Da → termenii sunt compatibili (raporturi de concordanță): identitate, ordonare, intersecție.
• Nu → termenii sunt incompatibili (raporturi de opoziție sau de excludere): contrarietate, contradicție.

1. Identitatea

Doi termeni sunt în raport de identitate când au exact aceeași extensiune, chiar dacă intensiunile lor diferă. Exemple: „Mihai Eminescu” – „autorul poemului «Luceafărul»”; „triunghi echilateral” – „triunghi echiunghic”; „capitala României” – „București”.

Formal: orice A este B și orice B este A.

2. Ordonarea (subordonare și supraordonare)

Raportul de ordonare apare când extensiunea unui termen este inclusă strict în extensiunea celuilalt. Termenul cu extensiunea mai mare este supraordonat (genul), iar cel cu extensiunea mai mică este subordonat (specia). Manualele folosesc variante de nume: „raport de ordonare”, „raport de subordonare”, „raport de incluziune” sau „raport gen–specie”. Sunt același lucru, privit din direcții diferite.

• „pătrat” este subordonat lui „dreptunghi”;
• „dreptunghi” este supraordonat lui „pătrat”.

Formal: orice A este B, dar există B care nu sunt A.

3. Intersecția (încrucișarea)

Doi termeni sunt în raport de intersecție (unele manuale spun „încrucișare”) când au cel puțin un element comun, dar fiecare are și elemente pe care celălalt nu le are. Exemple: „elev” – „sportiv” (există elevi sportivi, elevi nesportivi și sportivi care nu sunt elevi); „număr prim” – „număr par” (2 e și prim, și par; 3 e prim, dar nu par; 4 e par, dar nu prim).

Formal: unii A sunt B, unii A nu sunt B, unii B nu sunt A.

4. Contrarietatea

Termenii contrari nu au niciun element comun, dar există o a treia posibilitate, adică obiecte din universul de discurs care nu sunt nici A, nici B. Exemple: „alb” – „negru” (există obiecte roșii); „câine” – „pisică” (există și alte mamifere); „tânăr” – „bătrân” (există și oameni de vârstă mijlocie).

5. Contradicția

Termenii contradictorii se exclud și, în plus, împreună epuizează universul de discurs: orice obiect este fie A, fie non-A, fără a treia variantă. Forma tipică este perechea A – non-A: „alb” – „non-alb”, „muritor” – „nemuritor”, „vertebrat” – „nevertebrat” (în universul animalelor).

Multe manuale tratează drept contradictorii și perechi care împart un gen în exact două specii fără rest, de exemplu „număr natural par” – „număr natural impar” în universul numerelor naturale. Contează să precizezi universul de discurs. Diferența dintre contrarietate și contradicție e explicată pe larg în termeni compatibili și incompatibili.

Metoda celor 3 întrebări

Ca să nu ghicești, pune-ți trei întrebări despre termenii A și B:

1. Există obiecte care sunt și A, și B?
2. Există A care nu sunt B?
3. Există B care nu sunt A?

Exemplu rezolvat

Cerință: Stabilește raportul dintre termenii luați doi câte doi: „scriitor” (S), „romancier” (R), „român” (Ro).

• R și S: există romancieri scriitori? Da. Există romancieri care nu sunt scriitori? Nu. Există scriitori care nu sunt romancieri? Da (poeții). → R este subordonat lui S.
• S și Ro: există scriitori români, scriitori neromâni și români care nu sunt scriitori → intersecție.
• R și Ro: la fel → intersecție.

Greșeli frecvente

• Confuzia dintre ordonare și intersecție. „Elev” și „adolescent”: nu toți elevii sunt adolescenți (sunt și copii de clasa I), deci nu e ordonare, ci intersecție. Verifică întotdeauna cu un contraexemplu.
• Contrarietate luată drept contradicție. „Prieten” – „dușman” nu sunt contradictorii: poți fi indiferent față de cineva.
• Confuzia cu raporturile dintre propoziții. Contrarietatea și contradicția apar și la pătratul logic al opoziției, dar acolo e vorba de propoziții (adevăr/fals), nu de extensiuni de termeni.
• Ignorarea sensului din context. Dacă un cuvânt are două sensuri, alege-l pe cel cerut de enunț înainte să stabilești raportul.

Cum apare la BAC

Raporturile dintre termeni sunt miezul punctului B.1 de la Subiectul I, unde ți se cere să reprezinți prin diagrame Euler raporturile logice dintre cinci termeni dați. Apar și în grilele de la punctul A și în itemii adevărat/fals de la B.2. Pasul următor, după ce stabilești raporturile, este desenul: vezi diagrame Euler pentru raporturile dintre termeni și ghidul pentru Subiectul I.